Stagiu lingvistic in Belgia si Franta

In prima zi a săptămânii „Să ştii mai multe, fii mai bun!”, la matinala ora de 6.30, dar foarte vioi, 39 de elevi „ovidişti” se urcau in autocarul ce ii conducea spre aeroportul Henri Coandă, din Bucuresti, fiind însoţiţi de profesoarele lor de limbă franceză: Lavinia Gheorghiu, Cristina Gavrilă si Nadina Aldea.

Nu, nu mergeau să viziteze aeroportul! Ci se îndreptau chiar spre stagiul de comunicare in limba franceză ţinut de cei de la Euro-Langue, din orăşelul Rochefort din Belgia.

După un zbor de cca. 3 ore am aterizat pe aeroportul Charleroi, unde eram aşteptaţi de către Michel, care este coordonatorul regional al Euro-Langue, care ne aştepta zâmbind larg si ne-a îndrumat spre autocar unde ne-a spus câteva lucruri organizatorice, vorbind neaşteptat de clar şi pe înţelesul tuturor ( în grup au fost şi câţiva elevi care nu fac franceză la clasă, ci germană).

Ajunşi în Rochefort la centrul Euro-langues, elevii îl cunosc pe Mat, probabil cel mai amuzant animator posibil, ce le comunică programul, apoi îi strigă în funcţie de numele familiei la care stau, li se dă o hartă, spunându-le că pentru a ajunge “acasă”, vor trebui să urmărească indicaţiile lui. Majoritatea au fost surprinşi de această abordare, însă au pornit spre casele lor, unii ajungând în 10 minute, alţii după ceva mai mult timp…. (nu toţi se orientează bine în spaţiu).

Încă din prima seară am fost surprinşi la modul cel mai plăcut de activităţile interesante si dinamice la care au fost „supuşi” elevii ovidişti. In ciuda unei zile aparent obositoare de la atâta drum, ovidiştii nu se dădeau bătuţi de activităţile propuse, cu atât mai mult, se întreceau in a strânge cat mai multe puncte!

In programul nostru de stagiu a urmat si ziua Bruxelles! Putem rezuma această experienţă prin următoarele cuvinte cheie: shopping, poze artistice la Atomium, ciocolată fină, Manneken Pis, şi minunatele gaufre cu fel şi fel de toppinguri!

Dar … Auuux Champs Elysees! Am ajuns şi în Paris, după un drum de 5 ore pe mii de autostrăzi. Ne urcăm pe scări pană la etajul doi, in Tour Eiffel şi dârdâim de frig si chiar ne jucăm cu câţiva fulgi de zăpadă, de dragul Parisului, apoi ajungem pe Champs Elysees, având doar o oră şi jumătate. Pe la orele 23, ajungem la hotel, ce încă nu ne-am lămurit dacă era la periferia Parisului sau mai departe şi, deşi  epuizaţi, am profitat de singura noapte împreună.

Dimineaţa… Disneyland, tărâmul copilăriei veşnice. Cred că pe mai toţi ne-a apucat nostalgia şi am rămas cu un gust dulce după această experienţă, deşi au fost si momente de maximă intensitate (cine s-a dat în Space Mountain şi Indiana Jones ştie cel mai bine!). Seara, ovidiştii s-au întors la familii extenuaţi, dar fericiţi.

Au urmat ziua plecării si ziua jurizării. Noi, profesoarele, am asistat la nişte momente artistice deosebite, elevii cântând destul de bine (după spusele animatorilor) şi realizând nişte reclame amuzante unor produse. Ne-am luat rămas bun de la Mat, Max, monsieur Philippe, elefanţii doamnei Schram şi într-un final am ajuns la aeroportul Otopeni … cu gustul ciocolatei belgiene in gând si in geantă….

O să ne rămână in suflet străduţele pietruite, micul dejun pregătit, aerul rece şi proaspăt şi atmosfera specială pe care au creat-o cei de la Euro-langues şi aşteptăm cu nerăbdare anul viitor, în speranţa ca vom mai organiza acest gen de excursie ce le-a îmbunătăţit elevilor ovidişti comunicarea in limba franceză … dar si ne-a plantat in suflet amintiri pe care nu le vom uita o viată!






Switch to our mobile site