Dragul nostru liceu,

Îți scriem următoarele rânduri, cu recunoștință și un zâmbet larg, gândindu-ne la tot ce a fost și a trecut fără să se mai întoarcă vreodată. Timpul, atât de nemilos, te-a luat de lângă noi, forțându-te să devii o simplă amintire în negura sa. Ne-am asumat acest risc, știind că despărțirea era iminentă. Acum, suntem la răscruce de drumuri, iar tu ne îndemni să ne continuăm singuri călătoria existențială. Cine știe ce obstacole ne va presăra viața, dar noi suntem pregătiți pentru că tu ne-ai făcut mari.

Nu de mult, eram atât de nerăbdători să te cunoaștem. Ne-ai numit “bobocei” și, prietenos, ne-ai primit în sanctuarul tău, cu rol inițiatic, unde aveam să trăim emoții atât de importante pentru formarea noastră: fericirea înțelegerii matematicii, compasiunea pentru suferința eminesciană „dureros de dulce”, râsul vibrant de pe holuri, prima iubire și, cum să uităm, sutele de intervenții ale clopoțelului salvator. De multe ori, și regretăm profund, te-am subestimat. Nu ți-am apreciat adevărata influență benefică, considerându-te pretențios. Tu, însă, ai vrut doar să ne ajuți, pentru a ne îndruma atât în traseul profesional, cât și în cel psihologic. Și ai reușit, iar acum ne-am transformat într-o altă generație de absolvenți ce se pregătește să își ia rămas bun de la un mentor atât de bun precum ești tu.  Nu rămâne decât să îți mulțumim pentru toată susținerea. Viitorul ne așteaptă, iar noi suntem pregătiți să îl impresionăm cu toate cunoștințele dobândite de la tine. Câteva lacrimi ne împovărează obrajii, fiind copleșiți de un sentiment bizar de tristo-fericire. Ne spui să nu ne îngrijorăm, deoarece ne vei rămâne constant alături, în amintirea colectivă… Și întocmai așa va fi.

 Cu stimă,   Absolvenții promoției 2020